Recenzie: Cazul Laura, de Daniel Timariu

daniel timariu, [tenebre] cazul lauraDetectivului particular Alexandru Teodor Anghel i se acordă o nouă misiune. Dar nu orice fel de sarcină, ci una cu legături directe cu Lumea Tenebrelor, deoarece clientul lui este o moartă-vie, pe nume Laura. Acest început franc îi va atrage cu siguranţă pe cititorii seriei „Sookie Stackhouse” a lui Charlaine Harris. Apoi, printr-o înlănţuire narativă demnă de basmele populare româneşti, detectivului îi sunt atribuite şi alte misiuni, în strânsă legătură cu cea la care lucrează în prezent. Prin încurcăturile sistematice, putem să ne imaginăm că suntem în mintea unei „Alice în Ţara Minunilor”, prinsă în corpul unui bărbat matur, cu un trecut întunecat. Dispariţia stranie a unor oameni aparent banali, fraţii Weissmüller, dar şi a altor creaturi precum demoni pitici, nimfe urbane, vrăjitoare, strigoi, alertează cele două lumi cu privire la un pericol nebănuit. Iar de acest pericol se face vinovat inclusiv protagonistul nostru, ale cărui episoade de amnezie încep să se clarifice spre finalul romanului.

Suntem introduşi cu ajutorul unui GPS supranatural într-o altă dimensiune a Timişoarei, ceea ce contribuie la dezvoltarea unui puternic caracter monografic. Aprecierea istoriei survine şi în mod indirect, prin intermediul bătrânului satir Otis pe care autorul îl vede, în câteva rânduri, drept „acel profesor de Istorie”. Pentru a întări motivul mentoratului, aflăm că înţeleptul satir este înconjurat de câţiva discipoli, satiri mai tineri, şi totodată Otis este cel care îşi asumă responsabilitatea acomodării detectivului în Lumea Tenebrelor.

Majorităţii personajelor li se aplică clişee uşor americanizate, nărav de care nu scapă nici personajul principal, care se va dovedi a fi un anti-erou până la ultima pagină. Detectivul Anghel este neîngrijit, ameţit, are patima băuturii şi îi plac foarte mult femeile. Acesta rămâne singur, în ciuda tuturor celor întâmplate, datorită faptului că el consideră femeile frumoase ca fiind trofee. De aceea, putem spune că ambiţia lui de a iubi poate fi comparată cu aceea a colecţionarului de a-şi preţui achiziţiile. Atât singurătatea, cât şi lipsa de compatibilitate de care dă dovadă, reprezintă o ispăşire a păcatelor sale, printre care se numără sprijinirea lui Liviu şi Amanda Weissmüller în a vâna şi studia fiinţe supranaturale.

Aceste teme nu sunt inedite, ci constituie un pas într-o nouă direcţie în literatura română contemporană. În „The Night Watch”, de Sergei Lukyanenko, întâlnim o exploatare izbitoare în ceea ce priveşte juxtapunerea lumilor prin proiecţii magice, prin eroi şi răufăcători care se află la propriu cu un picior într-o lume şi cu celălalt în altă lume. În seria lui Ben Aaronovitch, „Rivers of London” avem, de altfel, de-a face cu investigaţii poliţiste cu tente supranaturale. Cu alte cuvinte, „Cazul Laura”, un veritabil roman poliţist fantastic din seria „Tenebre”, este o carte care merită un loc pe raft alături de fraţii săi mai mari şi mult mai populari.

Reclame

5 gânduri despre “Recenzie: Cazul Laura, de Daniel Timariu

  1. Ați surprins excelent atmosfera romanului!. Seria este completată de un al doilea volum, numit Labirintul, și acum se află în lucru al treilea volum, ce va fi lansat la Final Frontier 2019, București. Mulțumesc mult!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s