Dincolo de Imaginaţie: Aşteptări Nerealiste ale Scriitorilor

V-aţi închipuit că viaţa lor este roz, că beau ambrozie de dimineaţa până seara? În lumea asta (aproape) totul are un preţ, iar în cele ce urmează vă voi arăta principalele premise care determină coborâşurile din cariera unui scriitor.

„Fac faţă presiunii”

Din momentul în care ai început să aşterni cuvinte pe hârtie (sau în Word), te consideri deja autorul care va rupe gura târgului. Stai calm, continuă să scrii, apoi lasă paginile la „macerat” o vreme – o revizitare a lucrării peste o zi sau o săptămână îţi va da de lucru. Vei corecta propoziţii, poate paragrafe întregi, le vei muta de colo-colo. Greşeala de a te proiecta într-o anumită postură înaintea faptului împlinit poate crea presiune, mai ales când începi să te lauzi cu munca ta, dar rezultatele nu se văd. Este un proces durabil. Oricât de mult sprijin ai primi din partea prietenilor, toate acele încurajări vor internaliza presiunea. Iar acele aşteptări deosebit de mari te vor face să oscilezi între cât de bun sau cât de slab ai fi putut să fii ca scriitor.

Mulţi oameni trăiesc cu această frică ani buni, nefiind capabili de ceva productiv. De câte ori văd o pagină goală, intră în panică şi, în ultimă instanţă, devin ruşinaţi de faptul că nu au atins speranţele celor apropiaţi, că i-au dezamăgit.

„Voi trăi bine mersi din vânzările de carte”

Pasiunea de a scrie nu este întotdeauna suficientă. Cu toate că unii autori faimoşi nu au nimic altceva de făcut toată ziua decât să scrie şi să se plimbe, marea majoritate a scriitorilor se bazează pe alte surse de venit. Tom Clancy era agent de asigurări în timp ce scria primele romane despre spionaj şi armată. John Grisham era avocat pe vremea când s-a apucat, printre picături, de „A Time to Kill”.

Adevărul este că foarte puţini reuşesc să facă faţă unui loc de muncă stabil cu program nine-to-five şi să obţină performanţe în scriere creativă. Darămite să fii părinte de copil mic. Priorităţile zilnice se multiplică, transformând scrisul într-o pasiune subsidiară cititului.

„Lucrarea finală va semăna leit manuscrisului original”

Uh-oh. Odată ce semnezi un contract cu un editor de carte, totul se transformă într-un parteneriat (cel puţin la modul ideal), amândoi având autoritatea de a cizela forma finală a manuscrisului. Dincolo de ortoepică şi ortografie, poate fi vorba despre modificarea limbajului, chiar a curgerii logice a capitolelor. Dacă vrei să publici, fii gata pentru „disensiuni creative” ocazionale.

Desigur, dacă te gândeşti la self-publishing, toată munca de editare, formatare şi realizare a coperţii, respectiv a contracoperţii va cădea în sarcina ta. Chiar şi aşa, unele servicii de publicare cărţi electronice impun restricţii asupra conţinutului.

„Nu se va pune niciodată praful pe cărţile mele în librării”

Marile case editoriale au o echipă serioasă de marketing, care te pot viza şi în urma activităţii tale online. Strategia de publicare şi marketing te va interesa în mod direct. Mulţi scriitori ajung să lucreze foarte mult pentru a-şi promova cărţile pe drumul succesului. De aceea, este nevoie de o prezenţă din partea ta în social media, de un website personal şi de adevărate campanii (deseori plătite) de content marketing pentru a atinge o reţea de urmăritori care îţi apreciază munca.

„Abia aştept să îmi exersez autograful la tururi de carte prin ţară”

În cea mai mare parte, este posibil să beneficiezi de prezentări de carte, una-două lansări, organizate de editura-mamă mai ales la târguri precum Gaudeamus. Dar tururile prin ţară sunt destul de scumpe, logistic vorbind. Transport, materiale precum bannere roll-up (cine nu visează la aşa ceva?), închiriere spaţiu pentru eveniment. De când cu promovarea virtuală prin intermediul librăriilor de pe Internet, a paginii personale, editurile se angajează din ce în ce mai puţin să te aducă în faţa publicului. Desigur, dacă ai un nume sonor, poţi găzdui cu liberă trecere evenimente marca Humanitas, Cărtureşti, Cartepedia, ba chiar să fii invitat special.

„Cititorii nu îmi recunosc adevărata valoare”

Până să îi acuzi pe oamenii care te citesc că nu te înţeleg, fie că sunt avizaţi sau nu, întreabă-te ce poţi face tu pentru a te perfecţiona, astfel încât stilul tău să fie ireproşabil ţie, înainte de toate. Este foarte posibil să scrii prea elevat, prea de mahala, prea sforăitor sau prea şters. Nu orice idee de moment este genială, darămite originală. Poate nu eşti făcut pentru romanele istorice de dragoste şi ar trebui să te rezumi doar la cele contemporane. Îmbrăţişează critica constructivă; nu face decât să te întărească. În plus, publicitatea negativă este tot publicitate.

Încă un lucru: zi „mersi” că nu mai trăim în vremuri de cenzură. Chiar dacă se întâmplă ca lucrările tale să fie admonestate de diverşi fanatici, fii sigur că există oameni care te apreciază. Câtă vreme ne bucurăm de libertatea de expresie, felul în care îţi percepe opera un anumit segment al publicului ar trebui să fie cea mai mică îngrijorare a ta.

O altă aşteptare des întâlnită din partea scriitorilor, mai ales cei debutanţi, necunoscuţi, este prezenţa online, într-un număr covârşitor, a celor care îi urmăresc. Şi-ar dori recenzii de carte *gratuite*, promovare *gratuită* şi punctajul maxim pe Goodreads. Ori asta nu se întâmplă nici cu pisălogeala, nici cu japca. Oricât de mulţi prieteni buni ai avea, şansele de a atinge „piaţa rece” în acest mod sunt relativ nule.

Dar fruntea sus! Şi mâine este o zi.

Sursă imagine: „Book”, lucrare digitală realizată de Roman Roland Kuteynikov.